Naturalete. Personalitate. Incredere.

(promit ca am sa sar si eu o data de pe o stanca d-aia)

                                                        
             Ideea asta mi-a venit de la faza cu machiajul si nu numai. Ideea e ca dupa ce cunosti o persoana cu toate defectele si calitatile ei observi ca (probabil) cel mai mult iti place naturaletea acelei persoane.

           Offf... n-am inspiratie si nici chef.


           Dar,  ca tot vorbeam de machiaj, stiti ca imi place mult make-up-ul & so on. Dar m-am saturat! Nu stiu ce am, dar ( al treilea dar :)) ) mi-ar placea sa-mi vad prietenele machiate cat mai natural sau deloc. Stiu ca pentru noi, persoanele care invatam de dimineata e un pic imposibil, dar sunteti ( suntem ) mult mai frumoase naturale. Doamne! <3

           Poate ca am trecut de perioada cand incercam sa copiem o anumita persoana sau un anume tip de persoana, dar consider ca perioada aia ne-a creat un pic personalitatea. Adica stim cu totii cat de bine e sa furi ceva, dar sa stii sa adaptezi asta la propria ta persoana. Nu stiu de ce vorbesc despre asta, dar ma gandeam cat de frumos este faptul ca suntem diferiti dar traim impreuna, in acelasi spatiu. ( Aberez grav! )


            Ideea e ca mi-ar placea sa vad ca persoanele din jurul meu isi inteleg prietenii si pe toti oamenii cu care traiesc, si-n primul si-n primul rand, nu ii judeca. Ca ii accepta asa cum sunt. Ma rog, niciodata nu strica un sfat prietenesc, mai ales cand noi nu putem deschide ochii. Imi iubesc prietenii si familia si stiu ca mereu au fost langa mine, chiar daca nu au reusit sa ma inteleaga tot timpul. Au stiut cum sa fie langa mine, fara sa ma faca sa ma simt prost. Au stiut cum sa imi accepte greselile si nebuniile si au stiut cum sa ma ajute sa le indrept.

          A trecut un an in care am fost foarte aproape de multe persoane si am descoperit multe nebunii legate de viata, prietenie, incredere, siguranta, respect etc. Mi-as dori sa cred ca am invatat anumite lucruri si ca am evoluat. Vreau sa cred ca si cei din jurul meu cred acelas lucru. Vreau sa stiu ca ati invatat cu totii cat de mult inseamna increderea. Si stim destul de bine unii cat de mare grija trebuie sa avem cu asta. Vreau sa cred ca am invatat sa ne respectam unii pe altii. Vreau sa cred ca nu ne vom uita. Vreau sa cred ca suntem prea buni!

           Imi plac momentele mele de melancolie. Acum ma gandesc ca se termina anul si imi aduc aminte ce am facut anul acesta. Si mi se umple sufletul de bucurie cand ma gandesc la toate momentele mele alaturi de prietenii mei, la toate greutatile peste care am reusit sa trec, la toata increderea pe care am capatat-o in mine, la toata distractia pe care am avut-o impreuna, la toate oscilatiile caracterului meu, la toate plansetele si la toate zambetele, la toate pozele impreuna, la ultimul an inainte de a fi major. Simt ca anul acesta am castigat ceva, simt ca am toata puterea de a merge inainte. Ar trebui sa avem cu totii aceasta incredere in noi si in viata, sa ne uitam inapoi si sa realizam ca am facut bine si sa ne gandim ca va fi si mai bine.

                   ( Acolo mi-ar placea sa raman <3 )
    Imi iubesc toti prietenii si toata familia + cateaua.

Va pup.

PS: Mi-e lene. Vine vacanta. Hibernam.

Future started yesterday.

   Nu mai stiu unde am auzit chestia asta, dar mi se pare geniala!

   Cam de ceva timp ( :)) ), ma obsedeaza viitorul. Viitorul meu si al lumii in care traiesc/traim. Oscilez intre amintiri din trecut si vise din viitor. Compar totul cu prezentul si nu stiu ce sa mai cred. ( :)) ) Adica observ ca am evoluat si sunt mandra de asta, dar mi-e frica ca am asteptari prea mari de la mine, asa cum are un parinte  de la copilul sau. Imi doresc sa ma maturizez, dar mi-e frica. Sau imi doresc sa raman la sub 18 ani ( am o problema cu asta ). Nici eu nu mai stiu ce vreau. :)) Stiu ca am ajuns sa nu ma mai gandesc la prezent sau la viitorul apropiat, adica asta de peste 2-3 zile. E o plutire generala. Dar e draguta starea asta. Nu stiu pentru cat timp va mai fi asa. :)) Poate ca mi-e frica de faptul de a fi majora. Si poate mie mi-e frica si altora nu pentru ca eu ma gandesc prea mult la viitor. Cred ca si daca as intra maine la facultate tot m-as gandi la ce o sa fac dupa ce o termin. :)) Si tot asa mai departe. Eh si eu, nebuna, ca de obicei. Sauuu poate ca doar vreau vacanta. :)) Doamne, ce amuzant mi se pare post-ul asta. Pare asa absurd, ca mine, uneori, sa nu exageram totusi. Acum sincer nu stiu ce vreau. Ce ciudate sunt perioadele astea de confuzie ale noastre. Sau perioadele cand doar vrem sa fim departe de tot si toti. Sau perioadele cand nu stim ce sa facem. Eh, e frumos sa fii adolescent si nebun!

(marea ma inspira)

        

    Ah da. Dragi oameni care ma cunoasteti bine de tot ( :)) ) am de facut o marturisire. Cred ca m-am mai cumintit. Sau doar mi se pare. Oricum, am mai descoperit ceva. Vorbesc enorm de mult. Adica pot sa vorbesc mult despre orice in afara de scoala ( chimia nu se include ). Doamne da cat pot sa vorbesc. Cred ca si d-aia am post-uri asa lungi. Am chef sa scriu tot ce-mi trece prin cap. Dar n-o sa o fac. :)))

Va pup !

PS: Hai ca v-am plictisit destul. Let the music flow... :)))) (gen sa curga :)) )
PS2: Imi iubesc nebunia asta de caine. Poate ca o sa scriu odata despre ea. Dar mi se pare ciudat.

Respect!

     De ceva timp am subiectul asta in cap, dar mai intai stati sa termin de dansat si dupa scriu. :*

     Please, stop me ! Mda... so... :)) Ma gandesc la respect de ceva timp. De ce? Pentru ca macar pe asta ar trebui sa il avem cu totii. Am devenit o societate de nesimtiti si ipocriti ( stiu ca si eu ma numar printre ei, uneori ) si ma intreb cum s-a ajuns aici. Probabil cineva, adica astia mai batrani asa, cred eu ca ne-au permis cam multe. Si adevarul asta e: ca ni se permit prea multe. Chiar noi permitem prea multe. Si o sa ajungem la un moment dat cand o sa vrem sa facem ceva (daca n-am ajuns chiar) cand vom dori sa schimbam ceva si va fi prea tarziu. Prea tarziu ca sa-i punem pe cei din jurul nostru la respect. Am ajuns sa vad cum noi, adolescentii nu mai putem avea respect unul fata de celalalt cand niste colegi de-ai nostrii prezinta un amarat de proiect. Nu putem avea un pic de respect fata de munca si timpul pe care si l-au pierdut facand ceva anume? Nu putem avea respect pentru profesorul de la catedra care, dupa ce ca e platit cu un amarat de salariu, vine si incearca sa ne invete pe noi, prostii de noi, cate ceva. Ca daca n-ar fi ei noi n-am stii multe, bai prostilor! Sa nu mai zic de respectul fata de parinti sau de oamenii dintr-o institutie care isi fac meserie si tot noi, astia pentru care lucreaza, ii injuram si ne purtam batjocoreste cu ei. Stiu ca unii chiar isi bat joc de meseria lor, dar sunt unii oameni care isi fac constiintios munca ca sa aiba din ce trai. Poate vorbesc in mare, dar o sa vedeti ca uneori ca sa faci un anumit lucru poate ca iti va trebui doar putin respect pentru ca, domne, p-asta il inveti acasa si pe strada, daca vrei. Asa ca baga niste respect in personalitatea ta ( urata exprimare :)) ) si poate o sa fi un om mai bun. :)) ( si mai urata expresie )

        Si in ultimul rand: ca sa primesti respect trebuie sa oferi respect ! ;)

        Sper ca ati prins ideea. Nu am vrut sa dau destule exemple ca n-am avut chef, dar sunt sigura ca si voi va loviti de multe nesimtiri in tara asta, asa ca mai ganditi-va inainte sa reprosati ceva.

Va pup.

PS: Post-ul asta mi-a luat tot cheful. M-am cam enervat. Pentru ca de fiecare data cand incerc sa spun ceva deranjator referitor la lumea asta, ma acopera starea de pesimism. Mi-as dori sa cred ca se vor schimba lucrurile.
PS2: O sa scriu despre ceva mai dragut. Sper.

Aberez.Visez.Traiesc.

      
           Probabil azi voi scrie despre o stare de bine, de plutire, de fericire, de intregire cu universul.
        
           De ceva timp simt cum m-a invadat spiritul craciunului. Ma refer la starea aia de liniste sufleteasca, de vacanta aia pe care ti-o iei si te rasfeti cu miile de bunatati ale acestei perioade, de toate iesirile prin zapada, de toata bulgareala, de toata caldura casei si a prietenilor, de toata leneveala si bucuria perioadei asteia reci si inghetate. Nu m-am gandit niciodata pana acum cum o perioada care mie sincer nu-mi prea place, dar incep sa o simt speciala, poate fi atat de calda si recomfortanta. E perioada noastra de hibernare. E perioada cand lucram la putere minima, dar defapt avem destule de facut. E primul an in care chiar vreau sa merg la munte. De fapt e starea aia pe care as vrea sa o impart pentru cateva zile DOAR cu persoana sufletului meu, asta daca ar exista. Si daca ar exista stiu clar ca m-as opri cu el in varf de munte, in cea mai calduroasa cabana ( ca aia din noua reclama Nestea :)) ) si am fi doar noi doi in pustiul ala alb si coplesitor. Superb! Visez prea mult zilele astea oricum :-j.

(lovely place to love)

          
         Deci sa schimbam subiectul... Cam tot la sarbatori ma gandesc. Ma gandesc ca vine revelionul si nu am unde sa il fac. Defapt o sa am cateva variante si o sa aleg fix pe data de 31. Imi place sa fiu imprevizibila uneori.

        Stiti ca poate cu totii in perioada asta de sfarsit de an, ne gandim la ce am realizat si ce am reusit sa realizam din tot ce ne-am propus. Unde am gresit si ce ar mai fi trebuit sa facem. Ce a fost rau si ce a fost bine. Facem o balanta care ne poate ajuta foarte mult. Nu stiu daca stiti filmul "The Secret". Eh, tot ce vedeti in documentarul ala este aproximativ 90% adevarat. Mi-a confirmat-o chiar un psiholog si mi-am confirmat-o si eu. Acest psiholog imi spunea ca cel mai bun lucru pe care il poti face ca sa-ti stabilesti planurile de viitor de care esti sigur, este prin a-ti pune in cap imagini cu ce anume ai vrea si ti-ai dorii sa obtii ( nu ma refer la un anumit telefon dar cred ca ar merge si asta :)) ) in urmatoarea perioada. Sa ai mereu in minte ce vrei sa faci pe viitor. ( de ex. : eu vreau sigur, sigur sa intru la farmacie, probabil visez la asta zilnic, si deasemenea sigur,sigur voi si reusi :x ). Adica nu trebuie sa renunti niciodata la ceea ce vrei sa fi, sa faci. Hotarasteti si fii sigur de viitorul tau si vei reusi cu siguranta. Conteaza sa ai dorinta. Poate sunt si eu foarte visatoare si optimista, dar consider ca asta ma face sa fiu ceea ce sunt.

        Acu' cateva zile cineva mi-a zis ca daca nu cautam un lucru, acel lucru ne va gasi pe noi. ( :)) )
Se referea la dragoste. Asa ca m-am hotarat sa n-o mai caut si sa nici nu mai dau tentative de a o cauta. Sa ma caute daca vrea. Si aici vorbesc chiar foarte in general. :))) ( Danna, nu ma corecta ca asa am vrut eu sa scriu :P ) Asa ca o sa ma multumesc cu ce am si o sa-mi traiesc viata mea fara limita.

        Apropo de limita. Toata saptamana m-am gandit la asta. Adica multi care ma cunoasteti stiti cat de tampita pot fi eu deobicei. Mai ales la prostii si nebunii si la zis destule. Adica ce n-ar fi in stare sa faca Ozzo? Cam ceva de genu'. :)) Si ma gandeam ca da, as vrea o limita. Dar mi-ar placea sa-mi fie impusa. De cine? Nu stiu (d'astea), dar momentan o sa incerc sa mi-o pun singura ( limita :)) ).

         Am chef de ras. :)) De distractie. Normal e vineri seara! M-am obisnuit prea mult cu petrecareala.

         Aaaaa da!!! 18 !!

         Deci ( :(( ) vin majoratele. Si e ciudat. E greu sa realizez ca toti prietenii mei vor fi majori si dupa aceea si eu. E prea brusca schimbarea asta. Adica mereu mi-am dorit sa fiu majora. Dar acum cand mai am putin si fac 18 ani realizez ca o sa intampin multe responsabilitati carora e posibil sa nu le fac fata. Poate doar eu gandesc asa  iar altii nu simt schimbarea asta. O sa fie ciudat, o sa vreau sa raman mica si copilaroasa, rasfatata si alintata, aparata de rele. Dar viata isi urmeaza cursul si noi pe ea. Sau invers. Cum vreti voi.

        Mi s-a spus ca scriu prea mult. Oricum azi am aberat nitelus, dar am aberat dragut.

        Azi cand am cautat poza pentru postul asta am gasit asta. E frumoasa pisicuta asta. :))

(vreau si eu una, glumesc)

      
Va pup.

PS: O mai zic o data: ma bucur ca prietenii mei (pe care ii iubesc) chiar imi citesc blogul si imi dau pareri si sunt si foarte obiectivi. Le multumesc.
PS2: Le multumesc blog-eritelor ( la optionalul de romana ( unde am 4 ) profu' a zis ca se pune cratima intre cuvintele care nu se scriu cum se aud si articolele acestora sau ce o fi ala ) mele din clasa cu care mereu discut anumite subiecte si ne impartim dupa aceea gandurile pe blog in felul nostru.
PS3: Vreau zapada.
PS4: Vreau sa il vad si eu odata si odata pe Bendeac. (sunt obsedata, stiu)
PS5: Habar n-am ce o sa fac de revelion. :)))
PS6: Nici pana acum, cand am terminat de scris postul, nu stiu ce titlu sa pun. Gasesc eu ceva. :-j
PS7: Mi-am recitit postul. Sper ca n-am facut nici o greseala. Mi-a placut mult cum am trecut de la o idee la alta.

Educatie sau o asa-zisa tentativa.

   In primul si in primul rand ii multumesc colegei mele, Danna, care ar putea deveni editorul meu candva ( :)) ). Se pare ca ma corecteaza si gaseste cate o greseala de gramatica si ma bucur pentru ca asa mai invat si eu lucruri pe care oricum ar fi trebuit sa le stiu.
   So... ziua de azi mi-a mai deschis mintea si conceptiile/ideile de viitor/viata. Mai mult legat de ce vreau sa fac acum si ce schimbari s-ar putea face in invatamantul liceal. Pe langa faptul ca incepe sa se simta un dezinteres total si o nesimtire grava peste tot. Am ajuns in clasa a 11-a si am descoperit, poate impreuna cu alti colegi, ca mai mult ca sigur nu avem nevoie de anumite ore acum. Noi cei de la mate-info, daca tot am ales profilul asta, poate ca acum o sa vorbesc un pic mai mult din punctul meu de vedere, am vrea doar mate, fizica, chimie, info, chiar daca sunt materii grele. De ce sa ne stresam ( ca pana la final asta facem ) sa mai tocim ( cu o zi inainte de un test ) pentru o materie care nu ne trebuie in viitorul nostru de student sau chiar om. Eu una ( ca sa vorbesc DOAR din punctul meu de vedere ) as vrea sa fac la scoala doar materiile: mate, fizica, chimie, info, engleza + alta limba straina, materie de cultura generala, sport, economie (sau ceva care sa aiba legatura cu asta), romana ( dar sa nu studiem numai tampenii ). Ma rog, poate ar fi si mai putine. Consider ca incepand cu clasa a 11-a cand si asa scoala nu mai este obligatorie, deci un motiv in plus ca sa o faca cum vrem noi, se poate face foarte lejer materie de cultura generala ( asa cum zice prea bine Bendeac ). Ce cuprinde asta? Pentru noi astia de la profil real : geografie, istorie, religie, arta si poate chiar literatura. Toate se unesc chiar si atunci cand vorbesti numai despre una. E mult mai simplu cand zici ca : un anume razboi (istorie) s-a petrecut nu stiu unde intre nu stiu cine (geografie) si a avut anumite efecte. Sau ca un anumit sculptor (arta+istorie) dintr-o anumita regiune (geografie), pe langa sculptura era un mare nu stiu ce (ma refer la religie). Stiu ca sunt iar un pic abstracta in explicatie dar sper sa va prindeti de idee. Iar faza cu biologia e clara. Atata timp cat tu nu vrei sa o studiezi la un profil special de stiinte ale naturii unde ai numai fizica, chimie si biologie nu are rost sa o indopi in alte profile. Mai ales ca mereu studiem aceleasi lucruri, incepand din clasa a 5-a materia se reia si doar se mai adauga detalii care iti umplu capul cu mii de detalii. Si ca sa nu vorbesc numai despre noi realistii, chiar daca nu stiu sigur ce ar vrea cei de la filologie, probabil ei ar trebui sa studieze numai limba romana + 2 limbi straine (sau chiar mai multe), materiile filologiei (psiho,logica etc) si cultura generala normal. Consider ca oricum pana in clasa a 11-a trecem toti printr-o groaza de materie si ca in cele 10 clase obligatorii studiem ceea ce e cu totul si cu totul necesar pentru toti. Asa cum intr-a 8-a putem sa ne alegem intre 3 sau 4 profile pentru liceu, asa putem sa ne alegem si peste 2 ani specializarea, cum asa putem sa ne alegem iar peste 2 ani facultatea. Multi ne-am saturat sa tocim de pe o zi pe alta pentru un test doar pentru o anume nota ca oricum a doua zi sa uitam totul.
    Stiu ca probabil ar fi greu sa se faca o schimbare atat de mare care trebuie gandita si regandita. Dar o simt necesara acum. Si asa unele materii inca au o programa foarte plina care nu isi are rostul. Poate si de aceea am ajuns sa fim atat de indiferenti fata de multe lucruri legate de scoala. Sa nu ne mai pese si sa ne plictiseasca multe ore. Sa venim la scoala doar de frica absentelor, sa fim prezenti la teste doar pentru o anumita nota.
    M-am saturat sa vad atata indiferenta ( si m-am saturat sa o vad si la mine ). Adica cu totii suntem indiferenti fata de anumite lucruri pentru ca nu ne intereseaza. Dar pana la urma tot trebuie sa ne intereseze ceva. Si nu numai noi adolescentii am devenit asa indiferenti ci si adultii. Poate chiar ei sunt cei care ne induc aceasta stare (fara sa isi dea seama).
     Stiu ca schimb subiectele dar imi pierd cu totul si cu totul concentrarea ( tocmai scrisesem concentratia :))) ). Ma gandeam cum inca la puterea statutui sunt oameni care au trait in perioada comunismului si inca li se par normale anumite idei. Noi, cei de pana in 27 de ani, si poate chiar si unii de pana in 35 de ani, incepem sa vedem altfel lucrurile si sa le simtim altfel. Daca tot suntem o civilizatie in evolutie, atunci sa evoluam asa cum vrem, nu cum vor altii. Sa ne impunem, sa schimbam ideile, sa facem asa cum noi ( majoritatea ) vedem lucrurile. Cati dintre noi nu s-au saturat de politica? Cati oameni care au masini nu s-au saturat sa mearga prin tara asta in care o sa ajungem sa nu mai facem deosebirea intre drum de tara si sosea? Simplu. Doar aia de la tara care nu prea ies din sat. Cati oameni nu s-au saturat sa vada spitalele si tot sistemul sanitar in halul asta? Simplu. Doar cei care isi permit o clinica particulara. Sunt multe exemple si le simtim in fiecare zi. Si toata problema e din politica si din prostia noastra care permitem sa votul acestor oameni. I-as scoate pe toti din politica si as baga numai minti deschise care ar sti ce sa faca si ce trebuie facut si cum.  Poate ca inca nu am intalnit toate problemele posibile dar mi-as dori ca la varsta la care ar trebui sa le intampin sa numai existe. Si da, am devenit mai indiferenti pentru ca poate realizam ca numai avem ce face in anumite situatii si ca ne agitam degeaba, ne consumam degeaba. De aceea alegem si calea cea mai usoara: renuntam si plecam in alta parte unde e mai bine.
      Ca sa va dau un exemplu mult mai clar. In primu rand am ajuns sa nu ma mai intereseze anumite lucruri legate de scoala. Nu ma mai intereseaza daca o sa am un 8 sau 9 la purtare pentru 11 abs sau pentru 21. Si daca am lipsit ce? Am lipsit pentru ca nu vroiam sa dau un test la o materie care nici nu ma intereseaza. O materie care nu ma ajuta cu nimic. Am ajuns sa invat si sa inteleg mai bine singura anumite lectii pentru ca profesorul de la clasa nu are chef sau nu considera ca e necesar sa mi le explice. Am ajuns sa ma intreb de ce prefer sa las unele aspecte legate de scoala in favoarea altora care imi plac mult mai mult. Pentru ca am ajuns sa fac ceva din placere si sa nu obtin nici un profit, doar profesional, decat un profit ca am luat nu stiu ce 10 la nu stiu ce materie si mi-am bagat cu sila o groaza de informatie care nu ma ajuta. Fac doar ce imi place sa fac. Restul o sa ajungem sa o facem din sila si pentru ca TREBUIE! Nimic nu ar trebuie sa fie obligatoriu si aici ma refer la chestii de profesie. Nu ar trebui sa ajungem sa lucram intr-un anumit loc pentru ca din arta nu se obtin bani sau pentru ca din meseria pe care noi am prefera sa o urmam nu se castiga. E trist lucrul asta. E trist ca am ajuns sa facem ce e obligatoriu sa se faca! Poate chiar din cauza asta unii dintre noi suntem atat de depresivi si nimic nu ne mai multumeste. Cand o sa reusim sa ne trezim cu totii la realitate si sa fim mai constienti ca noi suntem viitorul nu aia care si-au facut treburile si ei pe la 60 de ani inca vor sa mai faca ceva. Sa stea ei frumos acasa si sa se odihneasca, sa se multumeasca cu ce au reusit sa faca pana acum si sa realizeze ca lucrurile s-au schimbat si nu mai depinde de ei de acum incolo. Aici conteaza foarte mult si increderea pe care ne-o acordam noi si increderea pe care ne-o acorda ceilalti. Trebuie sa iti doresti ca sa si reusesti. Daca n-o sa deschizi gura sau daca n-o sa faci ceva nu vei fi niciodata bagat in seama. Trebuie sa te impui si sa arati ce vrei. Si nu in ultimul rand sa arati ca se poate, sa demonstrezi.
    Am recitit ce am scris si indiferent de pasiunea cu care am scris ceea ce am scris simt ca n-o sa schimb ceva. Mi-as dori sa stiu ca majoritatea chiar simt asta. Mi-as dori sa vad o schimbare importanta in viata tineretului din ziua de azi. Multi dintre noi avem initiativa dar nu reusim. Suntem prea tineri, talentati si potenti ( in sensul ca avem cu ce: creier) ca sa renuntam asa usor.
     Stiu ca as fi avut mai multe de zis dar mereu ma pierd in detalii si imi fuge capul la altceva. Daca gandurile mele ar avea degete le-as lasa pe ele sa tasteze pentru mine. :))
    Chiar si eu simt ceva trist in noi toti si in mine pentru ca vrem dar nu vedem rezultatele.
    Ca sa nu ma mai lungesc cu un post lung si plictisitor mi-as dori sa vad o schimbare facuta de noi si sa vad mai mult optimism si incredere. Potential avem cu totii, prea mult ca sa il lasam sa se piarda.

Va pup.

PS: Ma bucur foarte mult ca inca primesc pareri de la prieteni despre blog. Unele pozitive. Promit ca incerc sa imi corectez gramatica si mai ales punctuatia. Am o mare problema cu virgulele.
PS2: M-am saturat de anumite lucruri din liceul meu si de atata indiferenta. Multi dintre noi aleg sa fie indiferenti si sictiriti pentru ca simt ca nu e nimic de facut.
PS3: Azi eram foarte hotarata ca vreau sa raman corigenta la romana pe semestrul asta. Dar se pare ca oricati de 3 as lua tot 5 imi iese media.
PS4: Vreau sa ma duc in fiecare zi la sala (de dansuri), dar nu-mi permite bugetul.
PS5: Sper ca nu v-am plictisit.
PS6: Tot ce veti vedea aici este ceea ce sunt si ceea ce vreau sa fiu !
PS7: Vreau un BlackBerry ca sa pot scrie mereu si oriunde ce-mi trece prin cap.

Despre nesomn.+ iubire.

  Pei daca altceva nu am ce face mai bine scriu, nu ?
  Cred ca e pentru prima oara dupa vreo 3 luni cand nu pot sa dorm . :|
  Foarte ciudat.
  Ma simt obosita, dar daca ma pun in pat nu pot sa adorm si ma gandesc la tot felul de cacaturi. Mai ales la faptul ca e 3 dim si eu la 6 tre sa fiu in picioare ca sa numai lipsesc de la scoala... Aiurea oricum.
  Cateodata stau si ma intreb si-mi zic buei cat de proasta pot fi ? :)) Foarte proasta cateodata. Extraordinar. De ce? Pentru ca accept o groaza de cacaturi si de nesimtiri si de indiferente. Pe altii poa' sa ii doara undeva de mine dar vai eu ii iert pentru ca domne au ei motivele lor. Dar eu sunt o draguta. N-ai ce sa-mi faci. Asa ca ma intreb iar pentru cat timp pot fi proasta ? Poate pentru un anumit interval in care sa ajung sa-mi dau seama ca ceva nu e bine. Oricum sper ca o sa scada timpul asta.
   Si acum pentru ca de cateva zile plutesc intr-o dorinta continua de dragoste si compasiune mi-as dori sa fie totul bine pentru mine si in domeniul asta. Sa ma simt iubita si sa am cu cine sa impartasesc sentimentul asta.
Am mai zis odata si o sa o mai zic. Simt ca am nevoia de un echilibru. Ceea ce e destul de dificil. E ca si cum ai imblanzi berbecutzul :))))). Sa stii cum sa ma calmezi si sa pastrezi nebunia mea numai pt tine? Un pic dificil dar frumos. Sa stii cum sa ma rasfeti dar fara sa ma inveti prost. Sa stii sa ma intelegi dar fara sa ma judeci. Sa stii sa iti impartasesti sentimentele dar fara sa pastrezi nimic pentru tine, totul sa fie al nostru. Sa nu mai existe tu/eu, sa existe doar noi. Sa stii cum sa nu ii uiti pe cei mai apropiati prieteni dar sa ii ti aproape. Sa stii cum sa faci fata la tot. Sa stii cum sa te faci placut printre prietenii ei/lui. Sa stii sa ii accepti fiecare defect si poate sa reusesti sa il transformi in ceva bun. Sa ii pretuiesti fiecare lucru bun si sa ii arati cat de mult iti place asta. Sa stii sa fi doar a lui/ei. Sa simti ca vrei sa fi numai cu el/ea. Sa nu te plictisesti. Sa simti ca plutesti, dar in acelasi timp ca ea/el iti pastreaza legatura cu realitatea. Sa simti ca mai vrei si ca nu te-ai saturat. Sa simti ca nu iti mai trebuie nimic altceva. Sa simti ca e tot ce ti-ai dorit. Sa simti ca voi 2 aveti lumea voastra pe care vi-o creati singuri. Sa stii ca nu te intereseaza ce zice altcineva. Sa stiti cum sa va rasfatati. Sa aveti alinturile voastre. Sa stiti sa nu va inchideti pentru totdeauna in lumea voastra. Sa stiti sa impartasiti cu masura fericirea voastra si celorlalti. Sa stiti sa fiti un tot unitar care are 2 suflete diferite. Sa iubesti si sa fi iubit. Sa fi fericit.
    Am inceput cu persoana mea si am generalizat. Suna frumos. Dar pe cat de frumos suna pe atat de dificil e sa gasesti tot ceea ce e acolo. E dificil sa sti sa le limitezi si sa sti cand ai gasit ceea ce cautai. E dificil dar e frumos. Simt nevoia unei melodii dragute. Si imi vine doar una in cap.
http://www.youtube.com/watch?v=4Nv8M3NiM2w

 Ador melodia asta. Te aduce intr-o stare geniala.
 Cred ca am spus destule pe seara asta.
Va pup.

PS: Am mai gasit cateva obsesii de a le mele:
1.Obsesia pentru cercei. Toata lumea stie asta.:">
2.Obsesia pentru internet si a fi in legatura cu toata lumea, tot timpul.
3... le-am uitat iar.
PS2: Maine e preselectie (Adica azi) pentru trupa de dans a liceului. Sunt curioasa,poate mai curioasa decat copilasul meu, daca chiar vom gasi oameni talentati.
PS3: Sper sa ma trezesc.
PS4: Imi place la nebunie parul meu . :X Cred ca mereu mi-a placut. :))

Responsabilitate. Ati intalnit-o?

   Stiu. Chiar stiu ca nu sunt cea mai in masura sa vorbesc despre asta. Oricum eu pot sa vorbesc despre multe dar sa nu le aplic si in viata mea. Eu consider ca am intalnit 2 forme ale responsabilitatii. Cea profesionala si cea personala. (mereu o sa le intalniti p-astea doua )
   Despre cea profesionala pot sa vorbesc mult si bine. Dar depinde de cea personala. Pentru ca daca tu esti in general responsabil, atunci esti si la scoala responsabil si la munca. Dar totul, consider eu, depinde de vointa si respect poate, de sine. In primul rand trebuie sa fi responsabil fata de cei din jurul tau. Nu poti sa te bagi intr-un cacat si sa nu fi responsabil pentru el. Si mai ales atunci cand te bagi in ceva si faci ceva iti asumi responsabilitatile. Asta e clar. Sincer n-am chef sa vorbesc de responsabilitatea profesionala pentru ca eu consider ca asta tine mult de personalitate si de dorintele fiecaruia de la viata.
   So let's talk about... responsabilitate personala? Cat de responsabili suntem fiecare cu vietile noastre? Cat de treji suntem cand facem o anumita alegere? Cat de siguri suntem daca e bine sau nu? Consideram ca e bine asa?
  Sigur daca nu aveam o noapte ca aseara si nu primeam ceva morala poate ca nu mai scriam postul asta. Pacat ca am ajuns la o varsta la care numai poate sa fie nimeni care sa ma tina de mana si sa-mi zica nu fa asta pentru ca... sau nu fa asta ca asa... . Am ajuns la momentul in care e cel mai bine sa te gandesti de multe ori inainte sa iei o decizie, la momentul in care sa sti ce vrei ( de la tine, de la altii, de la viata ), la momentul in care incepi sa vezi in perspectiva si nu mai poti sa te gandesti numai la ziua de maine, la momentul in care trebuie sa sti pe unde sa o iei. Eu una am toata viata planuita si stiu sigur ce vreau sa fac, dar tot traiesc de pe o zi pe alta. Am ajuns sa fiu foarte nehotarata. Dar m-am gandit ca e bine ca sunt asa. Pentru ca poate stiu ce vreau si nu gasesc asa repede si sunt pretentioasa.
  Zici ca-s tampita. :)) Nu pot sa va zic cum sa fiti, nu pot sa va zic cum ar trebui sa fiti. Ideea e ca eu tot timpul am fost asa cum ma stiti : nebuna, tampita, dusa cu capul, rebela, teribilista. Probabil am fost foarte judecata pe tema asta, dar niciodata nu m-a interesat parerea celorlalti, numai atunci cand am stiut ca ceva nu mai e in regula cu mine si tre sa schimb ceva. Am fost genul de persoana ( si inca sunt ) care probabil ca m-am ghidat dupa instinct. De ce? Pentru ca daca ma gandeam nu ma puteam hotara daca e bine sau nu. Adica daca o luam asa analitic si am preferat sa raman la instinct. Si aici ma refer doar la viata mea personala. Probabil nici acum nu mai stiu ce e bine pentru mine. Stiu doar ce e bine pentru viitorul meu. Stiu ce am de facut. Dar mi-as dori sa fiu mai matura si mai orgolioasa, chiar daca de multe ori incerc si mai mult sunt rea decat orgolioasa... Mi-as dori sa numai zic : am facut doar pentru distractie sau asa mi-a venit sau ce o fi o fi. U get it? Oricum consider ca eu mereu am avut nevoie de cineva care sa-mi ofere o balanta. Si de multe ori aceasta balanta mi-au oferit-o prietenii, dar ei nu au cum sa fie mereu langa tine sa te trezeasca la realitate.
   Simt ca ma invart in cerc si ma invart degeaba. Incerc sa ma cert pentru toate deciziile tampite si stupide pe care le-am facut. Incerc sa ma ajut singura si sa devin mai mult decat independenta ( :)) ) si sper ca voi reusi candva. Stiu ca-s responsabila pentru ceea ce fac cu scoala, dar total iresponsabila pentru viata mea. Poate sa ma calce masina maine si nu imi va parea rau. Pot maine sa mor de prea multa bautura si sa mor, din iresponsabilitate. Din neputinta tampita de a ma trezi la realitate. De a-mi da seama ca mai trebuie sa fac anumite lucruri cu mult cap. Sa pot sa-mi zic ca n-am nevoie de atata nebunie. Dar nu stiu. Chiar daca am dorinta asta nu pot. Imi place uneori cand sunt asa. Adica daca nu as fi asa , pur si simplu nu as mai fi eu. Mi-as pierde personalitatea si asta e tot ce am .
   Si o stiti p-aia cu condusul sub stare de ebrietate ? Eh atunci cat de iresponsabil poti fi? Pentru tine si pentru viata altora. Atunci esti cel mai idiot om. Ca niciodata nu vei sti ce se poate intampla. Fi frate asa si sigur o sa-ti multumeasca cineva.
   Sunt multe responsabilitati pe care le parcurgem in viata asta. Ma gandesc ca daca unii dintre noi suntem asa acum, oare cum vom fi cand vom avea copii si vor depinde total de noi? Suntem responsabili si pentru viata animalului (pentru cei care au) din casa noastra. Suntem responsabili pentru tot ceea ce facem si gandim. Daca putem sa ne asumam responsabilitatea respectiva atunci avem o doza de maturitate si siguranta de viitor, daca nu, we still have to learn.
    --------
 Ma asteptam sa ma mai trezeasca post-ul asta la realitate, dar mai mult ma afunda in ganduri si ma intreb oare cum vreau sa fiu? Defapt stiu cum vreau sa fiu. Dar oare e bine cum vreau eu sa fie? E sanatos psihic sa fiu asa? E matur sa fiu asa? Pana la urma oricum vom fi cum vrem indiferent ca-i bine sau nu, dar atunci nu se stie daca e bine sau nu pentru personalitatea si viitorul nostru.
  Nu stiu daca ati inteles ceva sau nu, azi sunt un pic mai abstracta, asa mi se intampla cand sunt pe ganduri.
  Incercati in viata asta nebuna si tampita sa fiti responsabili fata de ceilalti si in ultimul rand pentru voi.
 Asta e gen cum zice Bendeac : Fiti cu minte, nu cuminti.
 Eu sunt ori fara minte si necuminte ori cu minte si cuminte ori cu minte si necuminte.
Aveti grija de voi pentru ca voi sunteti singurii care o mai puteti face.

Va pup.

PS: Am innebunit cu gramatica. Mi se ducea tot inspiratia si cheful de scris numai ca sa verific un cuvant pe dexonline. Oricum sigur am facut greseli. :-j
PS2: Aseara mi-as fi dorit sa il vad pe Bendeac :)). (ma rog, imi doresc asta de vreo luna :-j )
PS3: Cunoasteti-va limitele si stapaniti-le !

Despre bal si nu numai ...

Later edit: ce ajunsesem sa fac. :))

  Poate ca daca nu vedeam azi dvd-ul de la bal nu scriam postul azi, ci il scriam sambata cand as fi fost intr-o alta stare, dar dupa ce am vazut si eu ca lumea ce s-a intamplat la balul nostru pot sa-mi spun parerea. Bai, chiar daca am incercat sa fiu cat mai obiectiva si am vazut greselile bobocilor ( desincron, atitudine, numaratul pasilor etc.) n-am putut frate. Oricum eu mai mult vreau sa va povestesc despre atmosfera pregatirilor. Ca acolo am pus noi munca, suflet, nervi si timp.
   Bai ! Pe la inceput ( adica fix din a2a saptamana de scoala, adica al doilea weekend de scoala :)) ) toate erau destul de ok. Eram cam multi prin "organizare", multi s-au retras pe parcurs pentru ca nu isi aveau rostul ( ma scuzati, dar am dreptate) si dupa aia cu cateva saptamani inainte au fost dati si altii afara. Ma rog. Ideea e ca nu am fost deloc organizati ! :))) De ce? Pentru ca nu era nici unu care sa stie sa se impuna sau sa stie ce sa faca. Asa ca au luat-o astia usor cu pasul de zi si de seara. Fiti atenti aici. Intr-un weekend (sau o zi, nu stiu sigur) vine Ina si le invata pe fete pasul de zi. Astea (:X) invata pasul, totul ok. A doua zi vine Andreea ( Dubai pe numele de scena :)) :X ) si vine ea cu ideea sa le invete pasul de zi care l-a avut ea anu trecut. Noi zicem ok frate, se vede frumos, pnm, sa fie. (cred ca am pus cam multe virgule :)) ). Eh, se chinuie fetele sa invete pasul de zi, unora le placea, altora nu, si ce credeti? Pac cu 2 saptamani inainte de bal (sau 3) zice d-na profesoara ca nu le iese la toate pasul ( adevarul e ca unele au si avut emotii la repetitia aia) si ca sa il schimbam. Am votat si am ramas la pasul vechi. Nebunia nebuniilor :))
   Eh. La pasul de zi al baietilor a fost totul super bine. Oare de ce? Pentru ca l-au avut baietasii nostri pe Mister Bogdan :> care a lucrat curat si frumos cu ei, mai ales la atitudine, si toate au iesit bine. Respect Bogdan.
   Hmmm... Vreti sa auziti coregrafiile ? :))) Nu cred . :)) Aici e nebunie totala. :)) Deci si prin urmare (vorba interzisa, luata tot de la bal ) dragul nostru Manutza se apucase de coregrafii cam tarziu, nu prea avea inspiratie. Buei frate, dar cand s-a apucat !!! Moama!! Pei omul ala a avut cu cine sa lucreze. Respectele mele lui si bobociilor ( nu toti >:) ). Ma rog. Asa e Manutza. Poa sa faca si in ultimul weekend ca tot o sa ii iasa toate bine. Sincer nu stiu cat a lucrat cu ei, cum a lucrat cu ei, dar a facut munca buna si il respect pentru asta. Ina stiu ca a fost langa el si au facut echipa buna.
   Ehhh... sa vorbesc despre treburile mele acum. Cat am muncit eu cu ai mei? Cat m-am enervat eu cu ai mei? Ca mai mult dansam eu decat ei ? Hmmm... numai conteaza, dar totusi. Bai deci initial eu am avut 3 perechi in echipa. Bai si m-am chinuit cu ei.. doamne... bine ca l-am mai avut pe Marius langa mine ca altfel nu rezistam. Ii ziceam Marius ia-l pe Blondu' si invata-l cancan-ul ca eu numai rezist. Ma jur. Si pana la urma tot nu i-a iesit lu' Blondu' cancan-ul (d-aia nici n-a mai aparut in coregrafie). Aaaa... Ii multumesc Dianei ( colega mea de clasa si prietena mea dealtfel care a facut inceputul coregrafie de la Ain't no other man si care mi-a placut foarte mult). Vreau sa va spun ca eu aveam un colaj muuult mai plin ( si Manutza la fel :-j ) daaarr pentru ca eu nu am avut oameni asa de talentati ( adica majoritatea ) a trebuit sa scot partea de newstyle gen. Aveam si eu acolo un Jay-z cu Empire State of Mind, dar n-a prins frate. Asta e. La mine cea mai mare problema a fost sa lucrez cu ei la cancan. Deabea in ultimul weekend s-au sincronizat si ei. Si ce credeti ? (vorba luata de la Geo :)) ) in sambata ultimului weekend am scos 2 perechi parca.
   Si aici intervine alta povestioara. Povestioara Andrei. Bai deci fata asta a fost foarte implicata. Si am simtit asta. Mereu avea idei si se interesa, numai ca (sincer acum Andra) nu avea idei de dans, coregrafie. Si pacat de ea, pentru ca cum am mai zis ea s-a implicat destul de mult. Si timp de o luna si ceva bobocii ei au stat fara coregrafie si o ardeam degeaba ( ma rog au avut cateva tentative ) pana cand a trebuit sa ii impartim in celelalte 2 coregrafii. Si oamenii ( adica bobocii ) stiau nitelus asa coregrafiile si le-au prins repede si a fost totul ok.
   Hai ca m-am plictisit de coregrafii. Dar mi-am adus aminte de ceva tare! :)) Buei deci i-a prins domnul director pe nebunii astia ca fumau in clasa cand repetau. Eh si aici am dat de dracu ! Ca dupa ce ca ne-am batut obrazu in fata d-nei profesoare, a doua zi ( bine ca era frumos afara) am repetat in fata liceului :)). A fost foarte caterinca. Dar cu ocazia aia i-a venit si lui Manutza inspiratia si se apucase de coregrafie, eu ma chinuiam la ai mei pe Empire State of Mind si se mai chinuiau si altii. Buei da macar n-am pierdut ziua aia.
 
   Nu pot sa cred ca vorbesc cu atata lejeritate si bucurie despre repetitii :)).
  S-ar putea sa fie un post luuuung...

  Hmmm... Buei probleme am mai avut si de asta chiar imi pare rau, e ca nu am putut eu sa ma impun mai mult in fata lor si le-am permis cu o mare lejeritate sa cam lipseasca de la repetitii. Si nu erau niciodata toti. Ba unu era nu stiu unde, ba erau in excursie ( intr-o duminica am repetat numai cu 5 oameni din 18 ), ba erau pe nu stiu unde. Ma rog nebunii d'astea. Numai eu n-aveam nici o treaba si imi lasam familia, scoala, prietenii pt balul lor. (Numai conteaza acum oricum)
   Sa ma mai gandesc :-?... Oricum probleme au mai fost... Si poate unele chiar din cauza noastra a organizatorilor pentru ca poate nu eram atenti, sau le permiteam prea multe, sau nu ne impuneam etc. Ideea e ca la inceput era totul ok si faceam fata cu bine. Dar ultimele 2 saptamani au fost un cosmar (pentru mine cel putin).
  De ce? Pentru ca teoretic trebuia sa fim gata cu totul. Coregrafii, pasi , tinute, accesori, decoratiuni etc. Si incepeam sa ne gandim la fiecare detaliu ( adica eu). Ca sa stiti si voi, astia care ati vazut totul din afara, in fiecare zi trebuia sa facem cate ceva ( cum ar fi : flori, panglici, afise, bilete, invitatii, repetitie in club, asezari pe scena, tinute, accesori, bani, cd, desfasurator, descrieri boboci, melodii, colaje, sponsori, diplome, nr concurenti, tabel juriu,cameraman, fotograf etc ). Nu imi vin in cap toate acum. Dar mai intai ne gandeam la ele si dupa ori le rezolvam noi ori doamna profesoara. Au fost multi nervi. Multa oboseala. Stiu ca la un moment dat numai rezistam. Ma enerva si deranja ca eu ( acum vorbesc numai din punctul meu de vedere ) incercam si puneam tot ce aveam mai bun in mine ca sa iasa totul bine. Si restul ce faceau? Le vorbeam bobociilor despre ce mai au de facut si alte detalii iar ei din nerespect sau nu stiu , vorbeau peste mine si ma intrerupeau. Si mi se f**** tot cheful. Nu zic ca as fi eu mare chestie pe planeta asta, dar mai trebuie sa existe si respect, mai ales pentru omul care face ceva pentru tine ! Ca sa iesi tu in evidenta buei nebunule! Ca tu o sa fi pe scena. Eh. Pacat ca nu puteti sa stiti cum au fost ultimele 2 saptamani cand dupa ce ca intampinam din ce in ce mai multe probleme si aveam si emotii si nu mai putea fizic si psihic, mai am intampinat si problema biletelor. Ca domne eu nu vin la bal! Stiu ca acum sunt nebuna, dar inafara de boboci, care ma bucura enorm ca au venit la bal, restul clubului a fost ocupat d astia mai mari. Adica sa zicem vreo 10-15%. Cati nervi am avut sa vad ca nu vrea lumea sa vina la bal ca o sa fie de c***t. Pai scuza-ma frate! Ai muncit tu sau ai vazut tu ce facem noi ca sa iti permiti sa zici ca o sa fie de cacat ? A fost un show foarte tare. Si comparati-l acum cu ala de anul trecut. Ca anul trecut au venit mult mai multi din astia mari pentru ca vai a fost in Player si a venit Puya si inca una. Ca altfel nu veneau. Va plac fitele? Atunci faceti voi balul si faceti voi rost de atatia bani si sponsori cu care sa va laudati ca o sa fie un bal foarte tare. Daca doar asta a ajuns sa va intereseze atunci dati-va toti intalnire in Bamboo si faceti-va balul, ca oricum voi astia mari ( cls 10-12 ) nu vreti sa vedeti balul, ci doar sa dansati si sa beti.
   Gata inchid subiectul asta ca oricum vorbesc singura si de nebuna fara rost.
   Cand ma uitam pe dvd cred ca mi-am facut un top asa al meu ( am o mica obsesie cu topurile luata tot de la Bendeac ), eh si ma gandeam pentru boboci mai mult sa va arat topul meu personal si foarte subiectiv pentru participanti.

1. Perechea mea preferata : Adi si Ilinca.
   Pe langa faptu ca sunt si cuplul meu de boboci preferati, ii ador ! Imi aduc aminte de cum eram eu cand eram boboaca, cat de nebuna si noncomformista eram. Si traiam fiecare clipa asa cum imi placea. Si sa numai zicem ca toata lumea a zis ca Ilinca sunt eu in tinerete : Ozzo 2. :)) Va iubesc nebunilor >:D<.
2. Dansatorul meu preferat: Vali.
   Deci ( si prin urmare :)) ) omul asta e foarte nebunatic asa si plin de viata. Adora dansul si stie meserie. Pe langa faptul ca ma innebunea la repetitii si de multe ori se baga el peste tot si venea cu idei si nu ma lasa sa repet cu bobocii, el e plin de pasiune dar ii mai trebuie o limita. Probabil o sa o gaseasca candva, pana atunci tine-o tot asa. Vreau sa te vad un mare dansator :x. Si pe tine te iubesc.
3. Cele mai tari boboace :
3.1. Cea mai muncitoare: Cristina
   Are fiinta asta un fund genial !! Doamne si e buna rau. Si are un zambet nebunesc. O ador ! Eu am stat cu ea mai mult la coregrafie si am vazut cat de interesata era mereu sa ii iasa totul bine si cum de fiecare data ma intreba daca e bine aia si tot asa mai departe. Si-a aratat interesul si mi-a placut asta la ea. A avut o atitudine de invidiat la coregrafie si d-aia a stat si in centru la Ain't no other man! :)). Cristina cred ca ramai preferata mea :x. Te iubesc.
3.2. Cea mai nebuna boboaca : Ana.
  N-am stat eu prea mult cu Ana dar atunci cand am stat a fost prea tare. Pe langa faptul ca si fiinta asta e buna rau, daca as fi baiat as lua-o de gagica/nevasta. E misterioasa si ea oricum. Si e nebuna, m-am indentificat cu ea la multe chestii si poate asta mi-a si placut la ea. Tine-o asa si o sa vezi ca odata cu timpul cand te vei maturiza va fi bine. Te iubesc.
3.3. Cea mai buna dansatoare : Dede.
   Cred ca fiinta asta va bate pe toti. La cate medalii are acasa... aolo va rupe. Si asta e nebuna rau si imi place de ea. Imi place deasemenea ca are stilul ei si nu ii e frica sa se afirme. Are un suflet mare si e foarte iubitoare. Trebuie doar sa invete sa devina mai rea (asa ca Ozzo :)) ) si sa se impuna. Te iubesc.
4. Cea mai talentata boboaca : Diana
  Copila asta e supertare! Are o voce superba la care inca munceste. Imi place de ea ca e ambitioasa si e obisnuita cu emotiile. Are foarte multa incredere in ea si stie sa pastreze o anumita distanta fata de anumite lucruri (zic eu :-?). Imi facea o mare placere sa o ascult cum canta la repetitii, simteam ca plutesc cand o aud cum canta. Stiu ca vei fi mai mult decat o super-voce. Mult succes. Te respect !
5. Cel mai carismatic boboc : Bote.
  Nu stiu daca o sa ii zic vreodata Razvan. Deci omuletul asta e foarte simpatic si mereu zamberet. Cred ca mereu ma dispunea zambetul lui si degajarea lui. Tine-o tot asa.
6. Cel mai Blond : Alex Blondu'.
  Tampitu' asta e cam tampit. :)) Sti ca o zic in gluma da ? El e cam blond asa da e bun la suflet. Trebuie doar sa se maturizeze si o sa vada cum merg lucrurile.
7. Cea mai pesimista : Andutsa.
  Nu neaparat pesimista, dar nu imi venea in cap alt adjectiv. Bai nene ! Deci fatuca asta care dealtfel a luat si Miss-ul a fost persoana care a avut cea mai putina incredere in ea. Imi venea sa o bat cand o vedeam asa. Dar imi place de ea pentru ca a progresat si treptat a prins incredere in ea si se pare ca cineva i-a demonstrat ca e buna si ca se poate. Te pup si ai grija de tine.
8. Cea mai tampita : Alice.
  Stiu ca n-o sa se supere cand o sa vada ca am scris cea mai tampita dar stie ea la ce ma refer. Si fiinta asta e nebuna rau de tot :))). Da rau! E asa caterinca si placuta cateodata. :)) Doamne are simtul umorului fata asta, iar ea cu Vali au facut o pereche buna. Cum se mai certau ei. Si de ei mi-a placut mult. >:D< Nebunoo trezeste-te si tine-o tot asa. :))

   Buei mi s-a cam facut dor de voi. :x ]
 In ultimul rand vreau sa nu il uit pe omul care iar a lucrat cu bobocii timp de 2 luni, de 2 ori pe saptamana, unde iar nu veneau toti si mai si intarziau: Andrei Duca. Ar trebui sa il respectati mult ca a muncit cu voi si ca a avut atata rabdare si probabil ca a scos ce era cel mai bun din voi.
  Cred ca n-am terminat. Probabil n-o sa termin niciodata sa vorbesc despre bal. Pacat ca nu am vorbit atunci cand se intampla, dar sincer nu vroiam sa fac un blog doar despre bal.

   Aaa... o chestie tare. Prin ultimele saptamani veneau diferiti oameni la mine ( pe fb, pe mess, la tel ) si ma intrebau d-alea gen : Tu organizezi balul? , eu le zic da. Moama si ma rugau sa nu stiu ce. Si dupa le bagam d-alea ca nu depinde numai de mine ( si asa si era ) , dar atunci chiar eram importanta:)). ( Na sa ma laud si eu !!! )
........................
 
   Sincer ! Eu sunt multumita de ceea ce a iesit. Si sunt multumita ca acum pot sa imi refac viata pierduta. :)) Sa ma apuc de scoala si de altele. Poate ca d-aia nici nu am zis prea multe chestii de rau. Pentru ca nu am putut , pentru ca mi-a placut ce a iesit. Poate ca putea sa fie mai bine. Dar a fost bine si asa cum a fost.

AAAA!!!
Anunt important ! Care chiar insistasem sa il facem la bal. La anul nu stim cine va mai organiza balul bobocilor. De ce? Pentru ca in primul rand d-na profesoara sigur nu va mai vrea, eu nicidecum, Geo la fel, Manutza nu va mai fi, asa ca raman doar bobocii. O sa va fie greu... Asa ca va urez succes.
 In final ma bucur ca i-am vazut pe toti bobocii distrandu-se la bal, CRBL a facut un show extraordinar si e un om de caracter si il respect, si sper sa ne vedem cu bine si sper din tot sufletul ca v-a placut.
Va pup !

PS: Am stat cred ca 50 de min sa scriu postul asta asa ca sigur n-o sa il mai recitesc ca sa ma uit dupa greselile gramaticale asa ca scuzati-ma daca exista.
PS2: Astept pareri.