Stiu. Chiar stiu ca nu sunt cea mai in masura sa vorbesc despre asta. Oricum eu pot sa vorbesc despre multe dar sa nu le aplic si in viata mea. Eu consider ca am intalnit 2 forme ale responsabilitatii. Cea profesionala si cea personala. (mereu o sa le intalniti p-astea doua )
Despre cea profesionala pot sa vorbesc mult si bine. Dar depinde de cea personala. Pentru ca daca tu esti in general responsabil, atunci esti si la scoala responsabil si la munca. Dar totul, consider eu, depinde de vointa si respect poate, de sine. In primul rand trebuie sa fi responsabil fata de cei din jurul tau. Nu poti sa te bagi intr-un cacat si sa nu fi responsabil pentru el. Si mai ales atunci cand te bagi in ceva si faci ceva iti asumi responsabilitatile. Asta e clar. Sincer n-am chef sa vorbesc de responsabilitatea profesionala pentru ca eu consider ca asta tine mult de personalitate si de dorintele fiecaruia de la viata.
So let's talk about... responsabilitate personala? Cat de responsabili suntem fiecare cu vietile noastre? Cat de treji suntem cand facem o anumita alegere? Cat de siguri suntem daca e bine sau nu? Consideram ca e bine asa?
Sigur daca nu aveam o noapte ca aseara si nu primeam ceva morala poate ca nu mai scriam postul asta. Pacat ca am ajuns la o varsta la care numai poate sa fie nimeni care sa ma tina de mana si sa-mi zica nu fa asta pentru ca... sau nu fa asta ca asa... . Am ajuns la momentul in care e cel mai bine sa te gandesti de multe ori inainte sa iei o decizie, la momentul in care sa sti ce vrei ( de la tine, de la altii, de la viata ), la momentul in care incepi sa vezi in perspectiva si nu mai poti sa te gandesti numai la ziua de maine, la momentul in care trebuie sa sti pe unde sa o iei. Eu una am toata viata planuita si stiu sigur ce vreau sa fac, dar tot traiesc de pe o zi pe alta. Am ajuns sa fiu foarte nehotarata. Dar m-am gandit ca e bine ca sunt asa. Pentru ca poate stiu ce vreau si nu gasesc asa repede si sunt pretentioasa.
Zici ca-s tampita. :)) Nu pot sa va zic cum sa fiti, nu pot sa va zic cum ar trebui sa fiti. Ideea e ca eu tot timpul am fost asa cum ma stiti : nebuna, tampita, dusa cu capul, rebela, teribilista. Probabil am fost foarte judecata pe tema asta, dar niciodata nu m-a interesat parerea celorlalti, numai atunci cand am stiut ca ceva nu mai e in regula cu mine si tre sa schimb ceva. Am fost genul de persoana ( si inca sunt ) care probabil ca m-am ghidat dupa instinct. De ce? Pentru ca daca ma gandeam nu ma puteam hotara daca e bine sau nu. Adica daca o luam asa analitic si am preferat sa raman la instinct. Si aici ma refer doar la viata mea personala. Probabil nici acum nu mai stiu ce e bine pentru mine. Stiu doar ce e bine pentru viitorul meu. Stiu ce am de facut. Dar mi-as dori sa fiu mai matura si mai orgolioasa, chiar daca de multe ori incerc si mai mult sunt rea decat orgolioasa... Mi-as dori sa numai zic : am facut doar pentru distractie sau asa mi-a venit sau ce o fi o fi. U get it? Oricum consider ca eu mereu am avut nevoie de cineva care sa-mi ofere o balanta. Si de multe ori aceasta balanta mi-au oferit-o prietenii, dar ei nu au cum sa fie mereu langa tine sa te trezeasca la realitate.
Simt ca ma invart in cerc si ma invart degeaba. Incerc sa ma cert pentru toate deciziile tampite si stupide pe care le-am facut. Incerc sa ma ajut singura si sa devin mai mult decat independenta ( :)) ) si sper ca voi reusi candva. Stiu ca-s responsabila pentru ceea ce fac cu scoala, dar total iresponsabila pentru viata mea. Poate sa ma calce masina maine si nu imi va parea rau. Pot maine sa mor de prea multa bautura si sa mor, din iresponsabilitate. Din neputinta tampita de a ma trezi la realitate. De a-mi da seama ca mai trebuie sa fac anumite lucruri cu mult cap. Sa pot sa-mi zic ca n-am nevoie de atata nebunie. Dar nu stiu. Chiar daca am dorinta asta nu pot. Imi place uneori cand sunt asa. Adica daca nu as fi asa , pur si simplu nu as mai fi eu. Mi-as pierde personalitatea si asta e tot ce am .
Si o stiti p-aia cu condusul sub stare de ebrietate ? Eh atunci cat de iresponsabil poti fi? Pentru tine si pentru viata altora. Atunci esti cel mai idiot om. Ca niciodata nu vei sti ce se poate intampla. Fi frate asa si sigur o sa-ti multumeasca cineva.
Sunt multe responsabilitati pe care le parcurgem in viata asta. Ma gandesc ca daca unii dintre noi suntem asa acum, oare cum vom fi cand vom avea copii si vor depinde total de noi? Suntem responsabili si pentru viata animalului (pentru cei care au) din casa noastra. Suntem responsabili pentru tot ceea ce facem si gandim. Daca putem sa ne asumam responsabilitatea respectiva atunci avem o doza de maturitate si siguranta de viitor, daca nu, we still have to learn.
--------
Ma asteptam sa ma mai trezeasca post-ul asta la realitate, dar mai mult ma afunda in ganduri si ma intreb oare cum vreau sa fiu? Defapt stiu cum vreau sa fiu. Dar oare e bine cum vreau eu sa fie? E sanatos psihic sa fiu asa? E matur sa fiu asa? Pana la urma oricum vom fi cum vrem indiferent ca-i bine sau nu, dar atunci nu se stie daca e bine sau nu pentru personalitatea si viitorul nostru.
Nu stiu daca ati inteles ceva sau nu, azi sunt un pic mai abstracta, asa mi se intampla cand sunt pe ganduri.
Incercati in viata asta nebuna si tampita sa fiti responsabili fata de ceilalti si in ultimul rand pentru voi.
Asta e gen cum zice Bendeac : Fiti cu minte, nu cuminti.
Eu sunt ori fara minte si necuminte ori cu minte si cuminte ori cu minte si necuminte.
Aveti grija de voi pentru ca voi sunteti singurii care o mai puteti face.
Va pup.
PS: Am innebunit cu gramatica. Mi se ducea tot inspiratia si cheful de scris numai ca sa verific un cuvant pe dexonline. Oricum sigur am facut greseli. :-j
PS2: Aseara mi-as fi dorit sa il vad pe Bendeac :)). (ma rog, imi doresc asta de vreo luna :-j )
PS3: Cunoasteti-va limitele si stapaniti-le !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu