Naturalete. Personalitate. Incredere.

(promit ca am sa sar si eu o data de pe o stanca d-aia)

                                                        
             Ideea asta mi-a venit de la faza cu machiajul si nu numai. Ideea e ca dupa ce cunosti o persoana cu toate defectele si calitatile ei observi ca (probabil) cel mai mult iti place naturaletea acelei persoane.

           Offf... n-am inspiratie si nici chef.


           Dar,  ca tot vorbeam de machiaj, stiti ca imi place mult make-up-ul & so on. Dar m-am saturat! Nu stiu ce am, dar ( al treilea dar :)) ) mi-ar placea sa-mi vad prietenele machiate cat mai natural sau deloc. Stiu ca pentru noi, persoanele care invatam de dimineata e un pic imposibil, dar sunteti ( suntem ) mult mai frumoase naturale. Doamne! <3

           Poate ca am trecut de perioada cand incercam sa copiem o anumita persoana sau un anume tip de persoana, dar consider ca perioada aia ne-a creat un pic personalitatea. Adica stim cu totii cat de bine e sa furi ceva, dar sa stii sa adaptezi asta la propria ta persoana. Nu stiu de ce vorbesc despre asta, dar ma gandeam cat de frumos este faptul ca suntem diferiti dar traim impreuna, in acelasi spatiu. ( Aberez grav! )


            Ideea e ca mi-ar placea sa vad ca persoanele din jurul meu isi inteleg prietenii si pe toti oamenii cu care traiesc, si-n primul si-n primul rand, nu ii judeca. Ca ii accepta asa cum sunt. Ma rog, niciodata nu strica un sfat prietenesc, mai ales cand noi nu putem deschide ochii. Imi iubesc prietenii si familia si stiu ca mereu au fost langa mine, chiar daca nu au reusit sa ma inteleaga tot timpul. Au stiut cum sa fie langa mine, fara sa ma faca sa ma simt prost. Au stiut cum sa imi accepte greselile si nebuniile si au stiut cum sa ma ajute sa le indrept.

          A trecut un an in care am fost foarte aproape de multe persoane si am descoperit multe nebunii legate de viata, prietenie, incredere, siguranta, respect etc. Mi-as dori sa cred ca am invatat anumite lucruri si ca am evoluat. Vreau sa cred ca si cei din jurul meu cred acelas lucru. Vreau sa stiu ca ati invatat cu totii cat de mult inseamna increderea. Si stim destul de bine unii cat de mare grija trebuie sa avem cu asta. Vreau sa cred ca am invatat sa ne respectam unii pe altii. Vreau sa cred ca nu ne vom uita. Vreau sa cred ca suntem prea buni!

           Imi plac momentele mele de melancolie. Acum ma gandesc ca se termina anul si imi aduc aminte ce am facut anul acesta. Si mi se umple sufletul de bucurie cand ma gandesc la toate momentele mele alaturi de prietenii mei, la toate greutatile peste care am reusit sa trec, la toata increderea pe care am capatat-o in mine, la toata distractia pe care am avut-o impreuna, la toate oscilatiile caracterului meu, la toate plansetele si la toate zambetele, la toate pozele impreuna, la ultimul an inainte de a fi major. Simt ca anul acesta am castigat ceva, simt ca am toata puterea de a merge inainte. Ar trebui sa avem cu totii aceasta incredere in noi si in viata, sa ne uitam inapoi si sa realizam ca am facut bine si sa ne gandim ca va fi si mai bine.

                   ( Acolo mi-ar placea sa raman <3 )
    Imi iubesc toti prietenii si toata familia + cateaua.

Va pup.

PS: Mi-e lene. Vine vacanta. Hibernam.